• asezare
• istoric
• arhitectura
• oamenii
• ocupatiile si portul

Istoric

Prima atestare documentară a localităţii Idicel o găsim într-un document aflat la Episcopia Albei Iulii, în colecţia Varga E., volumul întâi, la pagina 452: ,,possessio Idechpataka cum duabus villis valahibus et una villa ruthenorum in eadem Idechpataka existentibus’’. Aflăm astfel despre existenţa, în acela an, a două sate româneşti pe valea Idicelului, actualele localităţi Idicel şi Idicel Pădure şi a unuia rutean, Deleniul de astăzi, ce până nu de mult a avut denumirea de Potoc (se ştie că stăpânii moşiilor aduseseră colonişti ruteni şi în aceste părţi).

Coriolan Suciu, autorul Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania, unde se notează şi referinţa de mai sus, face trimitere la o serie de alte atestări din perioada următoare: 1461, 1467, 1475, 1477, 1492, 1495, 1502, 1508. În 1733 găsim pentru prima dată numele localităţii ortografiat Idicsel, după cum rosteau românii denumirea localităţii, în conscripţia românilor din Transilvania iniţiată de mitropolitul Inochentie Micu Klein. Atestările continuă în anii 1760, 1805, 1824, 1854, 1867, devenind tot mai numeroase în anii următori.

Atestările continuă în anii 1760, 1805, 1824, 1854, 1867, devenind tot mai numeroase în anii următori. În 1854 numele localităţii este menţionat în trei limbi:  în română – Idicel, în germană – Eidischbach şi în maghiară – Idecspatak. Localitatea este desemnată în germană şi maghiară, în traducere, prin Valea Idicelului (germ. bach = vale, magh. pátak = vale). Cât despre denumirea în sine de Idicel, profesorul Nicolae Drăgan, în  Românii în veacurile IX – XIV, îi desemnează acesteia o sorginte slavonă, termenul însemnând ,,apă mergătoare’’.